Abecedarul meu

Din site in site, din blog in blog am gasit pe net, un loc cu dulci amintiri - cartile copilariei . Am descarcat  abecedarul. L-am rasfoit in format digital, cum altfel, si am simtit din nou textura foilor abecedarului meu, cel de demult- moi si parca usor casante, mirosul lor – dulce, de hirtie ce a asteptat zile si zile sa fie atinsa. Le-am simtit numai eu, copiii linga mine au fost numai curiosi sa vada ce am invata “pe vremea mea”. Mi-am amintit fiecare lectie si senzatia care mi-a ramas dupa fiecare dintre ele, am stiut atingind cu ochii fiecare poza daca a fost iarna, primavara sau vara, atunci cind am invatat-o. Daca am fost trista sau nu, daca mi s-a parut usoara sau grea. Am simtit si acum usurarea de la sfirsitul abecedarului, cind atit de putin mai era pina la vacanta de vara. Rasfoiti-l, sigur o veti simti din nou. Rasfoindu-l, chiar si de imprumut, chiar si online – fara miros si fara sa il ating, am fost acolo din nou, acum 30 de ani, intr-o virsta frumoasa si cu atit de multe griji.

3 thoughts on “Abecedarul meu

  1. Bibi spune:

    Doamne, Cori, ce frumos, genial scris! Multumesc, sa stii ca e o minune sa poti scrie asa. Am citit de trei ori

  2. eumiealmeu spune:

    nu pot să cred… când l-am văzut am avut senzaţia că sunt fetiţa mică, tunsă scurt-scurt (nu că acum aş avea părul mai lung sau că aş fi prea înaltă, dar fetiţa aceea avea în plus o spaimă normală de tot ce era în jur şi asta o făcea să pară pierdută ca Alice într-o ţară necunoscută! :-) ) , de altădată.
    noi am dat mai departe cărţile, nu le-am putut ţine. copilul meu acum le păstrează – de parcă s-au uita vreodată pe ele, după ce termină şcoala :-)
    culoarea abecedarului era fantastică pentru mintea mea de copil în care nu se vedeau culori prea multe, fiindcă viaţa în epocă era foarte cenuşie; cu acel albastru aveam impresia că sunt la mare, că am urcat în avion sau chiar că zbor direct pe cer…
    merci de amintirea atât de frumoasă… :-)

  3. Cod Gri spune:

    amintiri placute, pe cand caram ghiozdanul mare de carton presat, prin holul scolii, cautand-umi clasa.Mereu uitam clasa. Mereu uitam ghiozdanul in clasa. Amintiri ce ma amuza acum, eram un uituc, un zapacit, poate si acum ceva din toate.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s