Din site in site, din blog in blog am gasit pe net, un loc cu dulci amintiri - cartile copilariei . Am descarcat abecedarul. L-am rasfoit in format digital, cum altfel, si am simtit din nou textura foilor abecedarului meu, cel de demult- moi si parca usor casante, mirosul lor – dulce, de hirtie ce a asteptat zile si zile sa fie atinsa. Le-am simtit numai eu, copiii linga mine au fost numai curiosi sa vada ce am invata “pe vremea mea”. Mi-am amintit fiecare lectie si senzatia care mi-a ramas dupa fiecare dintre ele, am stiut atingind cu ochii fiecare poza daca a fost iarna, primavara sau vara, atunci cind am invatat-o. Daca am fost trista sau nu, daca mi s-a parut usoara sau grea. Am simtit si acum usurarea de la sfirsitul abecedarului, cind atit de putin mai era pina la vacanta de vara. Rasfoiti-l, sigur o veti simti din nou. Rasfoindu-l, chiar si de imprumut, chiar si online – fara miros si fara sa il ating, am fost acolo din nou, acum 30 de ani, intr-o virsta frumoasa si cu atit de multe griji.
