Abecedarul meu

Din site in site, din blog in blog am gasit pe net, un loc cu dulci amintiri - cartile copilariei . Am descarcat  abecedarul. L-am rasfoit in format digital, cum altfel, si am simtit din nou textura foilor abecedarului meu, cel de demult- moi si parca usor casante, mirosul lor – dulce, de hirtie ce a asteptat zile si zile sa fie atinsa. Le-am simtit numai eu, copiii linga mine au fost numai curiosi sa vada ce am invata “pe vremea mea”. Mi-am amintit fiecare lectie si senzatia care mi-a ramas dupa fiecare dintre ele, am stiut atingind cu ochii fiecare poza daca a fost iarna, primavara sau vara, atunci cind am invatat-o. Daca am fost trista sau nu, daca mi s-a parut usoara sau grea. Am simtit si acum usurarea de la sfirsitul abecedarului, cind atit de putin mai era pina la vacanta de vara. Rasfoiti-l, sigur o veti simti din nou. Rasfoindu-l, chiar si de imprumut, chiar si online – fara miros si fara sa il ating, am fost acolo din nou, acum 30 de ani, intr-o virsta frumoasa si cu atit de multe griji.

La chiosc

Imi place sa casc gura, spectacolul strazii mi se pare fascinant, un film suprarealist citeodata, savuros pe alocuri, inepuizabil.
Intr-o frumoasa zi de toamna, cu copiii in parc cu rolele, ne-am oprit la un chiosc sa luam cite o sticla cu apa. In fata noastra o doamna, tinerica, cu un baietel 2 ani, 2 ani si jumatate.
- O sticla de fanta, zice ea modest, da va rog sa nu fie rece.
- Fanta am numai la frigider, numai cola am mai calda.
Vinzatorul amabil ii da sticla de fanta sa verifice daca temperatura e potrivita. 2, 3 secunde de gindire si:
- Nu e prea rece, a fost si racit, dati-i mai bine o cola.
O ia, o deschide si o da mindra copilului. Fusese o mama grijulie !