Din scrierile creative de asta-toamna.
“Au ramas in sfirsit singuri. Candela potrivita cu mestesug ardea palid. Noaptea isi ticaia intunericul. Bezna se indesa in jurul lor. Nu isi gasea locul, cuvintele nu mai aveau cui sa fie spuse. Linistea bolovanoasa se stringea in tumultul gindurilor lor. Ii mingiia mina inghetata, ii potrivea suvitele de par. O vedea cum ii zimbetste, cum se inegureaza din nou, cum din cind in cind, ii curgea cite o lacrima. Incerca sa isi inghsuie momentele in suflet, sa ii ramina forma miinii ei in forma miinii lui, pe vecie. Si gindurile lui au alunecat alaturi de ale ei.
- Esti trist? Nu plinge, sunt bine.
Era ea din nou, cu soarele stralucindu-i in par, cu miinile calde si cu ochii aprinsi de bucuria vietii.
- Vino cu mine sa fim tineri din nou, i-a soptit, lasaind doar urma vorbelor ei.
Au vazut din nou marea, cu soarele apunind si rasarind pentru ei, au construit castele din visuri si pentru visurile lor, valurile i-au mingiiat si le-au cintat despre iubirea pe care o traiesc. Dar ea se indeparta si se indeparta.
S-a facut ceata. Stia ca e linga el, dar ceata il oprea sa o vada. Pluteau amindoi. Ii era bine, nu astepta nimic si nu isi dorea nimic. Era liniste. Si frig. Si ceata dintre ei se transforma in intuneric. Stia ca e drumul ei, dar ii era greu sa o lase singura. Oare odata cu moartea se stinge si diperarea? Valurile de ceata se risipeau.
Erau din noua acasa, impreua, la masa, in sufragerie. Plutea intre ei tacerea dusmanoasa , viata le parea infinita, dezamagirile de azi veneau si nu asteptau decit impacarile de miine. Isi cunosteau argumentele, isi anticipau cuvintele. Disperarea ei o vedea acum coplesitoare, sufletul I se stringea de durere. Oare cind se va termina, isi spunea ea? S-a terminat, iata. Curind. Ar fi vrut sa o stringa in brate, din nou. Sa ii mingiie parul stralucitor. Dar ea s-a scurs. S-a facut din nou ceata, iar linistea l-a coplesit. In fata lor se deschide un drumul, cel fara de sfirsit.
- Am plecat, de acum este drumul meu, i-a soptind, lasind doar urma vorbelor ei.
S-a trezit inghetat, cu mina lui stringind mina ei. Ceata se ridica, soarele incepea sa apara. Cartea cu rugaciuni, lasata deschisa pe geam s-a inchis de la vintul pornit din senin. “
