Am o casa plina de baieti. Sunt rasfatata de 1 Martie. Andrei a creat un martisor sclipicios din macaroane si inca unul cu un ghiocel – mi le-a dat pe amindoua.Vladut a ales din mai multe creatii o o ciresica galbena (poate era un mar 
) pe frunza careiea se odihnea linistita o gargarita. De atita pregatire, de dimineata era cit pe ce sa uite sa mi le dea.
Aseara, si-au asezat pe caprarii martisoarele pentru scoala si pentru gradinita: pentru fetele mai speciale, pentru prietene si pentru restul. Au facut apoi o gramajoara separata pentru Ioana si pentru Iza – pentru ele au ales cele mai roz si sclipicioase martisoare.
Nu stiu inca la scoala cum a fost, dar Vladut la gradinita a fost extrem de emotionat. Spre deosebire de anul trecut, cind arunca martisoarele fetelor de la distanta, anul acesta a indraznit sa se apropie. Gestul de a oferi il crispeaza in continuare, pe principiul :”ia de-aici sa terminam odata”!, dar progresul in indrazneala este vizibil.
Este pentru ei un moment special, efervescent si plin de chitaieli. Si pentru mame la fel .
