Miinile – sunt pentru mingiat, pentru oferit flori, pentru tinut carti, pentru dat noroc, pentru carat plase sau condus masina, pentru tinut creionul ce iti asterne gindurile pe hirtie. Le vedem tot timpul in fata noastra, cum construiesc si cum ne apara. Avem linga noi minile oamenilor dragi ce spun atitea despre ei – miniile bunicii, bune si calde ca un cozonac sau ca o placinta cu mere mirosind a dusaim si a esenta de rom, miniile bunicului – puternice si dintr-o bucata, minile tatalui – protectoare, minile mamei – elegante, ale sotului – indeminatice si gata oricind sa intervina. Se alatura apoi ale copiilor, se definesc incet si isi contruiesc caracterul – ale feciorului cel mare – hotarite, atit de prietenoase si statornice, ale celui mic – agile si mititele.
Arhivele lunare: martie 2011
Martisoare, martisoare
Am o casa plina de baieti. Sunt rasfatata de 1 Martie. Andrei a creat un martisor sclipicios din macaroane si inca unul cu un ghiocel – mi le-a dat pe amindoua.Vladut a ales din mai multe creatii o o ciresica galbena (poate era un mar 
) pe frunza careiea se odihnea linistita o gargarita. De atita pregatire, de dimineata era cit pe ce sa uite sa mi le dea.
Aseara, si-au asezat pe caprarii martisoarele pentru scoala si pentru gradinita: pentru fetele mai speciale, pentru prietene si pentru restul. Au facut apoi o gramajoara separata pentru Ioana si pentru Iza – pentru ele au ales cele mai roz si sclipicioase martisoare.
Nu stiu inca la scoala cum a fost, dar Vladut la gradinita a fost extrem de emotionat. Spre deosebire de anul trecut, cind arunca martisoarele fetelor de la distanta, anul acesta a indraznit sa se apropie. Gestul de a oferi il crispeaza in continuare, pe principiul :”ia de-aici sa terminam odata”!, dar progresul in indrazneala este vizibil.
Este pentru ei un moment special, efervescent si plin de chitaieli. Si pentru mame la fel .
