Abecedarul meu

Din site in site, din blog in blog am gasit pe net, un loc cu dulci amintiri - cartile copilariei . Am descarcat  abecedarul. L-am rasfoit in format digital, cum altfel, si am simtit din nou textura foilor abecedarului meu, cel de demult- moi si parca usor casante, mirosul lor – dulce, de hirtie ce a asteptat zile si zile sa fie atinsa. Le-am simtit numai eu, copiii linga mine au fost numai curiosi sa vada ce am invata “pe vremea mea”. Mi-am amintit fiecare lectie si senzatia care mi-a ramas dupa fiecare dintre ele, am stiut atingind cu ochii fiecare poza daca a fost iarna, primavara sau vara, atunci cind am invatat-o. Daca am fost trista sau nu, daca mi s-a parut usoara sau grea. Am simtit si acum usurarea de la sfirsitul abecedarului, cind atit de putin mai era pina la vacanta de vara. Rasfoiti-l, sigur o veti simti din nou. Rasfoindu-l, chiar si de imprumut, chiar si online – fara miros si fara sa il ating, am fost acolo din nou, acum 30 de ani, intr-o virsta frumoasa si cu atit de multe griji.

La chiosc

Imi place sa casc gura, spectacolul strazii mi se pare fascinant, un film suprarealist citeodata, savuros pe alocuri, inepuizabil.
Intr-o frumoasa zi de toamna, cu copiii in parc cu rolele, ne-am oprit la un chiosc sa luam cite o sticla cu apa. In fata noastra o doamna, tinerica, cu un baietel 2 ani, 2 ani si jumatate.
- O sticla de fanta, zice ea modest, da va rog sa nu fie rece.
- Fanta am numai la frigider, numai cola am mai calda.
Vinzatorul amabil ii da sticla de fanta sa verifice daca temperatura e potrivita. 2, 3 secunde de gindire si:
- Nu e prea rece, a fost si racit, dati-i mai bine o cola.
O ia, o deschide si o da mindra copilului. Fusese o mama grijulie !

Londra

Top 5 personal Londra:
- National Gallery
- British Museum
- Puburile
- Carnavalul Notting Hill
- Libraria Foyles

Si intr-o categorie speciala – Iuli si Bogdan, absolut speciali, mutumesc !

Generozitate

Sa dai fara sa astepti nimic in schimb, sa primesti bucurindu-te.

Andrei

Andrei, astazi in masina, pe drumul spre casa, intre 2 planuri si 2 povesti despre ce vom face si ce am mai facut:
“Mami, nici nu iti poti imagina cit de mult te iubesc eu pe tine!”
Un pansament pentru suflet!

10 ani

De 10 ani sunt mama. Andrei a implinit saptamina trecuta 10 ani. S-a facut mare, e frumos, e destept, e minunat. Bebelesul din el nu mai este de mult, incepe sa fie barbat: sa calce hotarit, sa ia decizii pentru el, sa se bucure de ele si de puterea lui, sa o inteleaga.
Le suntem recunoscatori parintilor pentru ceea ce am ajuns si pentru ceea ce ne-au dat si ne dau inca, pentru iubirea si pentru grija lor.
Recunostinta mea este la fel de mare pentru copiii mei, ei au insemnat pentru mine o noua viata. M-au invatat sa ma bucur de azi, de acum. Sa vad cum pasii mici pot sa duca incet dar sigur spre pasii cei mari, ca bucuriile mici sunt cele mai importante, pentru ca sunt acolo in fiecare zi, ca joaca nu este pentru oricine, dar ca te poti juca oricum, ca Scooby Doo nu este numai la televizor, ci ca poate fi cu tine oriunde si oricind. Le sunt recunoscatoare pentru fiecare moment pe care mi l-au daruit, pentru risul lor vesel, pentru imbratisari si pentru supararile pe care le-au impartasit si cu mine, pentru lacrimile pe care le-am sters si pentru surisul ce a rasarit dupa ele, pentru bubitele pupate cu drag si acoperite cu plasuturi cu ursuleti, pentru prajiturile facute impreuna, pentru desenele animate de care altfel nu as fi aflat.

El si Ea

Din scrierile creative de asta-toamna.

“Au ramas in sfirsit singuri. Candela potrivita cu mestesug ardea palid. Noaptea isi ticaia intunericul. Bezna se indesa in jurul lor. Nu isi gasea locul, cuvintele nu mai aveau cui sa fie spuse. Linistea bolovanoasa se stringea in tumultul gindurilor lor. Ii mingiia mina inghetata, ii potrivea suvitele de par. O vedea cum ii zimbetste, cum se inegureaza din nou, cum din cind in cind, ii curgea cite o lacrima. Incerca sa isi inghsuie momentele in suflet, sa ii ramina forma miinii ei in forma miinii lui, pe vecie. Si gindurile lui au alunecat alaturi de ale ei.

- Esti trist? Nu plinge, sunt bine.
Era ea din nou, cu soarele stralucindu-i in par, cu miinile calde si cu ochii aprinsi de bucuria vietii.
- Vino cu mine sa fim tineri din nou, i-a soptit, lasaind doar urma vorbelor ei.
Au vazut din nou marea, cu soarele apunind si rasarind pentru ei, au construit castele din visuri si pentru visurile lor, valurile i-au mingiiat si le-au cintat despre iubirea pe care o traiesc. Dar ea se indeparta si se indeparta.
S-a facut ceata. Stia ca e linga el, dar ceata il oprea sa o vada. Pluteau amindoi. Ii era bine, nu astepta nimic si nu isi dorea nimic. Era liniste. Si frig. Si ceata dintre ei se transforma in intuneric. Stia ca e drumul ei, dar ii era greu sa o lase singura. Oare odata cu moartea se stinge si diperarea? Valurile de ceata se risipeau.
Erau din noua acasa, impreua, la masa, in sufragerie. Plutea intre ei tacerea dusmanoasa , viata le parea infinita, dezamagirile de azi veneau si nu asteptau decit impacarile de miine. Isi cunosteau argumentele, isi anticipau cuvintele. Disperarea ei o vedea acum coplesitoare, sufletul I se stringea de durere. Oare cind se va termina, isi spunea ea? S-a terminat, iata. Curind. Ar fi vrut sa o stringa in brate, din nou. Sa ii mingiie parul stralucitor. Dar ea s-a scurs. S-a facut din nou ceata, iar linistea l-a coplesit. In fata lor se deschide un drumul, cel fara de sfirsit.
- Am plecat, de acum este drumul meu, i-a soptind, lasind doar urma vorbelor ei.

S-a trezit inghetat, cu mina lui stringind mina ei. Ceata se ridica, soarele incepea sa apara. Cartea cu rugaciuni, lasata deschisa pe geam s-a inchis de la vintul pornit din senin. “

Miinile

Miinile – sunt pentru mingiat, pentru oferit flori, pentru tinut carti, pentru dat noroc, pentru carat plase sau condus masina, pentru tinut creionul ce iti asterne gindurile pe hirtie. Le vedem tot timpul in fata noastra, cum construiesc si cum ne apara. Avem linga noi minile oamenilor dragi ce spun atitea despre ei – miniile bunicii, bune si calde ca un cozonac sau ca o placinta cu mere mirosind a dusaim si a esenta de rom, miniile bunicului – puternice si dintr-o bucata, minile tatalui – protectoare, minile mamei – elegante, ale sotului – indeminatice si gata oricind sa intervina. Se alatura apoi ale copiilor, se definesc incet si isi contruiesc caracterul – ale feciorului cel mare – hotarite, atit de prietenoase si statornice, ale celui mic – agile si mititele.

Martisoare, martisoare

Am o casa plina de baieti. Sunt rasfatata de 1 Martie. Andrei a creat un martisor sclipicios din macaroane si inca unul cu un ghiocel – mi le-a dat pe amindoua.Vladut a ales din mai multe creatii o o ciresica galbena (poate era un mar ) pe frunza careiea se odihnea linistita o gargarita. De atita pregatire, de dimineata era cit pe ce sa uite sa mi le dea.
Aseara, si-au asezat pe caprarii martisoarele pentru scoala si pentru gradinita: pentru fetele mai speciale, pentru prietene si pentru restul. Au facut apoi o gramajoara separata pentru Ioana si pentru Iza – pentru ele au ales cele mai roz si sclipicioase martisoare.
Nu stiu inca la scoala cum a fost, dar Vladut la gradinita a fost extrem de emotionat. Spre deosebire de anul trecut, cind arunca martisoarele fetelor de la distanta, anul acesta a indraznit sa se apropie. Gestul de a oferi il crispeaza in continuare, pe principiul :”ia de-aici sa terminam odata”!, dar progresul in indrazneala este vizibil.
Este pentru ei un moment special, efervescent si plin de chitaieli. Si pentru mame la fel .

Teacher Tom si oamenii liberi

Vremurile sunt darnice cu noi - resursele pe care le avem sa obtinem ce ne dorim sunt mult sporite, fata de ce au avut cei dinaintea noastra: comunicam, calatorim, muncim, traim, ne distram variat si cu mai multa usurinta. O vizita scurta pe blogurile preferate si gata – esti in tema cu ce mai fac unul-altul in diverse colturi ale lumii. Teacher Tom – un educator altfel, in Seattle, dezvolta cu intelepciune ideea leadershipului si a celor ce urmeaza leaderului. Postarea lui aici.

Sunt momente in viata cind poti fi nebunul cu ideea trasnita, ce poate schimba lumea, dar fara a fi urmat de cineva, ideea nu va fi validata de multime. Pentru leader, rolul de follwer este la fel de important. Este cel ce vede geniul din idee, ce o traduce in cuvintele multimii. Si il urmeaza inca 2 si cu mai multa usurinta inca 2 si ideea este deja in piata. Multimea o iubeste. Rolul de leader este desigur cel al vedetei, dar cel ce il urmeaza a ales si a avut curaj. Un concept generos, dar nu m-am putut opri sa nu ma intreb ce se intimpla in societatea noastra si mai ales ce ii invatam pe copii. Ca si adultii, sunt apreciati copiii cuminti, supusi, ce nu pun probleme, care nu vor sa schimbe ordinea lucrurilor. La scoala si in afara ei, proiectele de grup sunt rarisime, au timpul organizat la minut, asa incit jocul in gasca, acolo unde se formeaza leaderii si cei ce ii urmeaza, a disparut. Asa cum noi nu avem timp pentru noi, nici ei nu mai au. Ideile nebune se nasc din provocari pe care si le propun singuri. Impreuna cu prietenii lor. Educatia e valoroasa, cred ca un om instruit este mai bogat, dar liberatatea  de a alege pentru tine este aceea ce iti da putere de a vedea ideea valoroasa – ca leader sau ca first follower.